Omu-i tot om…

Să nu te încrezi în cel ce-i muritor,
Căci lesne te amăgește și înșală,
Te cumpără și vinde prea ușor,
Întinde lațuri pentru-al tău picior,
Iar chip de prieten bun ia, drept momeală.

Să nu te-apuci ca să îți verși amarul
Nici rana grea ce-n suflet te apasă;
Tu urcă-ncet, cu pași mărunți, Calvarul,
Bând în smerenie, necârtind paharul,
Dar nu ședea cu cei mișei la masă.

Să nu asculți de șoaptele străine
Ce te îndeamnă să îți faci dreptate;
Tu luptă să rodești mereu în bine,
Trăind cu demnitate, nu rușine,
Păzind Cuvântul Sfânt cu scumpătate.

Să te ferești să-ți faci prieteni care
Păcătuiesc zâmbind fără temei,
Vrând, de-ar putea, să atragă pe oricare
În cloaca lor cea greu mirositoare,
Mânjindu-l mai cumplit decât pe ei.

Să nu te superi dacă te trădează
Și omu’ ajunge să îți fie ghimp,
Căci este o vorbă care survolează,
Dar numai adevărul relatează:
„De vrei să afli dacă-i Om: dă-i timp. “